Visul, o realitate alternativă accesibilă oamenilor - CODRIN STEFANESCU ...

IMBRATISAREA

Pasii m-au purtat In viata pe multe carari.La exterior,spre cararile realitatii;la interior,spre sine.
In realitate,pasii m-au purtat prin lume si am batut cararile tarii si cararile lumii,cautand oamenii,cautand locurile si ascultand in jur;pe fuga,pe Indelete,de cum a fost nevoie,de cum am avut nevoie si dupa cum s-a putut.

De multe ori pasii s-au Impletit,cei de nevoie si cei de voie,cei obligatorii si cei de placere....Si In acest fel,de multe ori,ce era In interiorul meu a devenit aevea,si astfel am adus lumea ascunsa In fata,iar ce era In exterior,am cufundat In sinea mea,acolo unde Incap durerile,frustarile,off-urile si frumusetile.

Caci sunt atatea In afara,care dor,care vorbesc si care m-au marcat,lucruri care vorbesc despre noi oamenii si despre viata noastra,asa cum este ea,asa cum o percepem noi....In afara exista o lume-O lume imperfecta,o lume dura,o lume frumoasa,dupa cum suntem si noi,dupa cum o percepem noi...Dar oricum ar fi lumea din afara,este necuprinzatoare pentru a Incapea In ea tot ceea ce simt.

Si pot spune ca am simtit multe:dorul de casa,dorul de ai mei,dorul de "ACASA",sentimentul ca ceva se interpune Intre noi atatia oameni si ca totul ar fi simplu daca nu le-am chiar noi.

Pe unde m-au purtat pasii am fost Insotit de Sinele meu.El mi-a sustinut nemultumirea,atunci cand realitatea devenea dura;el mi-a bucurat simtamintele,atunci cand lumea parea mai frumoasa; si tot el m-a facut sa ma opresc In loc atunci cand cele din jur mi-au vorbit:copacii cei batranii,care stiau atatea secrete ale tainei divine; raurile care aveau si ele istoria lor;carari,care purtau amprentele celor ce-si cautau soarta...

Stateam deseori si ascultam amandoi graiul lor,al copacilor,al ierbii,al apei.Asteptam nerabdator sa ma strecor afara din agitatia lumii,ca sa pot sorbi din tainele fratilor nostri-natura.Si ei,fratii,aveau atatea de spus...

Ma duceam Intr-un loc deosebit,strain de casa mea,dar care-mi sporea dorul de acasa.Un loc care altora poate parea morbid:un cimitir.Dar era felul meu In care aduceam o clipa de admiratie din partea cuiva care In ciuda neajunsurilor lumesti se opreste o clipa sa exploreze frumusetile Inconjuratoare,sa salute fratii si surorile sub orice forma sunt ei pe acest pamant.

Acolo cimitirele sunt parcuri,au banci,cismele cu apa,nu ai senzatia ca esti In cimitir;sunt poienite unde sunt Ingropate cate o familie;exista lac,lebede,ratuste,nuferi.....este o splendoare.
Copii care mor au o poienita aparte unde sunt Ingropati,dar nu sunt gropi "comune" ca la noi.
In loc de morminte au niste rotite ca un carusel,care are aproximativ 10-12 caramizi cred,iar fiecare dintre ele reprezinta un copilas,acolo cred ca le pune cenusa,iar pe carusele si In Imprejurul lor este plin de flori,baloane si jucarii de toate felurile.
Veveritele,soparlele,iepuri si aricii sunt la ei acasa prin cimitire.

Noaptea faceam poze spiritelor,ziua vorbeam cu copacii si vizualizam splendoarea florilor,mormintelor,verdetii In general.

Intr-o zi m-am oprit In dreptul celui mai batran copac,l-am Imbratisat,Inchinzand ochii si l-am Intrebat :"Ce faci frate"?
Atunci am avut urmatoarea viziune:

M-am ridicat lin pana la nivelul ramurilor,iar atunci batranul copac si-a deschis cu doaua crengi din lateralele lui scoarta sa,ca si cum ar fi fost un palton,iar din interiorul lui a iesit o cruce imensa alba care urca usor la cer.
M-a miscat asa de mult acea viziune,o am mereu In memorie si stiu ca acel copac,acel frate din departari a fost cel care mi-a dat un cadou imens:indemnul de a avea rabdare,de a fii curajos si increzator,in ciuda tuturor greutatilor prin care suntem nevoiti sa trecem In aceasta viata...

Crucea era de un alb imaculat,putin ciudata...Ea s-a ridicat maestuasa si lin,direct spre cer si mi-a lasat imaginea ei de vesnicie si de frumusete,venita din alte stari,venita din Insusi Sinele meu.

Departe de casa,departe unii de altii,noi,oamenii,avem fiecare cate o cruce de dus,o cruce care ne sustine,o cruce care ne Intreaba mereu: crezi,ai speranta,ai sentimentul ca nu esti singur?




Floryn (Ator)+ Harmony.

Codul lui Oreste - Visele, Visul este un eveniment

codul lui oreste - 18 feb..avi

Codul lui Oreste - Universuri paralele - 12.feb.2012

Maşina Timpului: Cronovizorul

Who runs the world?

PAPAJI - Why was i born?

EU SUNT DOAR SINELE - Nisargadatta Maharaj - short version complete

Suflete Androgine

Mitul Androginului: http://istoria-artei.blogspot.de/2009/10/mitul-androginului.html

Bun gasit!

aura arua 24 Gen 2013 " Cu totii venim de la Tatal ceresc si ne intoarcem la El! In ragazul pe care il avem aici, pe pamant avem nu doar privilegiul de a trai cel mai mare miracol al universului , integrarea si armonizarea dar si datoria majora de a face constientizari despre temele fiintei umane, despre temele date de divinitate. Suntem intr-un ceas de mare revelatie.Avem la indemana posibilitatea de a ne autocunoaste, de a explora spatiul din noi, spatiul de langa noi; dar, mai avem si sansa sa traim vremuri in care ne putem inca intinde mana , ne putem inca privi in ochi, inca putem comunica, inca putem face aici, pe pamant, un loc mai bun, un loc care sa semene cu sentimentul ancestralo-universal, ACASA. Si pentru ca totul incepe de la noi, cu noi, putem aici, in aceste pagini sa incercam sa ne regasim, sa ne apropiem unii de altii, sa ne cunoastem infinitul din noi dar si limita din noi.Putem aici sa exersam umanul din noi, sa il slefuim impreuna si mai putem sa ne inaltam impreuna, catre adancul fiintei noastre, atingand acea flacara celesta-Dumnezeu! Dumnezeul din noi, Cel care este peste tot, in tot si toate, Cel care ne inveleste fiinta in substanta Sa eterna si magica, Cel pe care Il cautam cu totii, desi El se afla ...la un gand distanta! Dumnezeul din noi, care a suportat atatea transformari, atatea nume, atatea sensuri si revelatii unane, Cel care acum, in prag de Era a Varsatorului se poate numi: Sinele Suprem. Dar, ca sa ajungem la El, trebuie sa trecem prin filtre riguroase , trebuie sa ne detasam de tot ce este instinctual in noi si sa obtinem acea particula pura, ce poate merge mai departe, atrasa de energia divina, suprema... Aici, incercam impreuna sa lamurim, sa reusim, prin simtire, gandire si cuvant, acest lung traseu catre Tatal Suprem, Sinele Suprem... Cei ce vor sa ni se alature, in cautarile noastre, sunt primiti cu bucurie, sunt musafiri dragi, sunt cei care cauta si in acest mod drumul catre acel ACASA, atat de indicibil, atat de inefabil, atat de cunoscut, noua, tuturor. Tuturor celor care vin aici cu inima deschisa si curata: Bun gasit!