Motto

"Chipurile sunt aratate omului si lumina dinauntrul lor Se ascunde In chipul luminii Tatalui.El se va descoperi,iar chipul Lui [va fi] ascuns de lumina Lui. (Cor.4,4-6)"

24 septembrie 2015

IMBRATISAREA



Pasii m-au purtat In viata pe multe carari.La exterior,spre cararile realitatii;la interior,spre sine.
In realitate,pasii m-au purtat prin lume si am batut cararile tarii si cararile lumii,cautand oamenii,cautand locurile si ascultand in jur;pe fuga,pe Indelete,de cum a fost nevoie,de cum am avut nevoie si dupa cum s-a putut.

De multe ori pasii s-au Impletit,cei de nevoie si cei de voie,cei obligatorii si cei de placere....Si In acest fel,de multe ori,ce era In interiorul meu a devenit aevea,si astfel am adus lumea ascunsa In fata,iar ce era In exterior,am cufundat In sinea mea,acolo unde Incap durerile,frustarile,off-urile si frumusetile.

Caci sunt atatea In afara,care dor,care vorbesc si care m-au marcat,lucruri care vorbesc despre noi oamenii si despre viata noastra,asa cum este ea,asa cum o percepem noi....In afara exista o lume-O lume imperfecta,o lume dura,o lume frumoasa,dupa cum suntem si noi,dupa cum o percepem noi...Dar oricum ar fi lumea din afara,este necuprinzatoare pentru a Incapea In ea tot ceea ce simt.

Si pot spune ca am simtit multe:dorul de casa,dorul de ai mei,dorul de "ACASA",sentimentul ca ceva se interpune Intre noi atatia oameni si ca totul ar fi simplu daca nu le-am chiar noi.

Pe unde m-au purtat pasii am fost Insotit de Sinele meu.El mi-a sustinut nemultumirea,atunci cand realitatea devenea dura;el mi-a bucurat simtamintele,atunci cand lumea parea mai frumoasa; si tot el m-a facut sa ma opresc In loc atunci cand cele din jur mi-au vorbit:copacii cei batranii,care stiau atatea secrete ale tainei divine; raurile care aveau si ele istoria lor;carari,care purtau amprentele celor ce-si cautau soarta...

Stateam deseori si ascultam amandoi graiul lor,al copacilor,al ierbii,al apei.Asteptam nerabdator sa ma strecor afara din agitatia lumii,ca sa pot sorbi din tainele fratilor nostri-natura.Si ei,fratii,aveau atatea de spus...

Ma duceam Intr-un loc deosebit,strain de casa mea,dar care-mi sporea dorul de acasa.Un loc care altora poate parea morbid:un cimitir.Dar era felul meu In care aduceam o clipa de admiratie din partea cuiva care In ciuda neajunsurilor lumesti se opreste o clipa sa exploreze frumusetile Inconjuratoare,sa salute fratii si surorile sub orice forma sunt ei pe acest pamant.

Acolo cimitirele sunt parcuri,au banci,cismele cu apa,nu ai senzatia ca esti In cimitir;sunt poienite unde sunt Ingropate cate o familie;exista lac,lebede,ratuste,nuferi.....este o splendoare.
Copii care mor au o poienita aparte unde sunt Ingropati,dar nu sunt gropi "comune" ca la noi.
In loc de morminte au niste rotite ca un carusel,care are aproximativ 10-12 caramizi cred,iar fiecare dintre ele reprezinta un copilas,acolo cred ca le pune cenusa,iar pe carusele si In Imprejurul lor este plin de flori,baloane si jucarii de toate felurile.
Veveritele,soparlele,iepuri si aricii sunt la ei acasa prin cimitire.

Noaptea faceam poze spiritelor,ziua vorbeam cu copacii si vizualizam splendoarea florilor,mormintelor,verdetii In general.

Intr-o zi m-am oprit In dreptul celui mai batran copac,l-am Imbratisat,Inchinzand ochii si l-am Intrebat :"Ce faci frate"?
Atunci am avut urmatoarea viziune:

M-am ridicat lin pana la nivelul ramurilor,iar atunci batranul copac si-a deschis cu doaua crengi din lateralele lui scoarta sa,ca si cum ar fi fost un palton,iar din interiorul lui a iesit o cruce imensa alba care urca usor la cer.
M-a miscat asa de mult acea viziune,o am mereu In memorie si stiu ca acel copac,acel frate din departari a fost cel care mi-a dat un cadou imens:indemnul de a avea rabdare,de a fii curajos si increzator,in ciuda tuturor greutatilor prin care suntem nevoiti sa trecem In aceasta viata...

Crucea era de un alb imaculat,putin ciudata...Ea s-a ridicat maestuasa si lin,direct spre cer si mi-a lasat imaginea ei de vesnicie si de frumusete,venita din alte stari,venita din Insusi Sinele meu.

Departe de casa,departe unii de altii,noi,oamenii,avem fiecare cate o cruce de dus,o cruce care ne sustine,o cruce care ne Intreaba mereu: crezi,ai speranta,ai sentimentul ca nu esti singur?




Floryn (Ator)+ Harmony.

Codul lui Oreste - Visele, Visul este un eveniment

codul lui oreste - 18 feb..avi